Introducere, Детальна інформація

Suprema\x0163ia puterii de stat desemneaz\x0103 acea insu\x015Fire a acesteia de a fi superioar\x0103 oric\x0103rei alte puteri sociale existente intr-o anumit\x0103 \x0163ar\x0103 la un moment dat. Ea se caracterizeaz\x0103 in dreptul statului de a adopta norme juridice, reguli obligatorii pentru to\x0163i cet\x0103\x0163enii ei \x015Fi de a le asigura aplicarea. S-a spus de asemenea, c\x0103 numai puterea de stat decide asupra drepturilor \x015Fi indatoririlor fundamentale ale cet\x0103\x0163enilor s\x0103i, precum \x015Fi a modului in care acestea sunt garantate, idee dep\x0103\x015Fit\x0103 azi de realitatea existen\x0163ei unor organisme interna\x0163ionale de ap\x0103rare a dreptului omului, de existen\x0163a unor conven\x0163ii (tratate) cu privire la garantarea lor, fapt ce reiese \x015Fi din interpretarea articolului 4 din Constitu\x0163ia Republicii Moldova, in care se indic\x0103 c\x0103 dispozi\x0163iile constitu\x0163ionale privind drepturile \x015Fi libert\x0103\x0163ile omului se interpreteaz\x0103 \x015Fi se aplic\x0103 in concordan\x0163\x0103 cu declara\x0163ia Universal\x0103 a dreptului Omului, cu pactele \x015Fi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. In aceste condi\x0163ii putem afirma c\x0103 statul sunt cele ce asigur\x0103 \x015Fi ocrote\x015Fte drepturile cet\x0103\x0163enilor lor in concordan\x0163\x0103 cu dispozi\x0163ia tratatelor interna\x0163ionale din acest domeniu.

Suprema\x0163ia puterii de stat se manifest\x0103 in anumite limite teritoriale, teritoriu pe care puterea de stat este organizat\x0103 fiind inalienabil\x0103 \x015Fi indivizibil\x0103. Suveranitatea de stat se manifest\x0103 in integritatea teritoriului \x015Fi inviolabilitatea frontierelor statului. Suprema\x0163ia puterii de stat are un con\x0163inut complex, referindu-se la toate laturile vie\x0163ii sociale \x015Fi la toate problemele ce pot interesa o anume societate in prezent sau viitor.

Suprema\x0163ia puterii de stat trebuie privit\x0103 ins\x0103 in strans\x0103 leg\x0103tur\x0103 cu for\x0163ele ei materiale de constrangere, pentru c\x0103 “puterea de comand\x0103 a statului” nu se manifest\x0103 in plenitudinea ei decat dac\x0103 statul dispune de for\x0163ele \x015Fi mijloacele necesare pentru asigurarea voin\x0163ei sale. Cand for\x0163a statelor scade, alte puteri, interese – precum ale unor grup\x0103ri extremiste etc. – se pot manifesta mai pregnant decat cea a statului, in astfel de condi\x0163ii fiind greu s\x0103 mai vorbe\x015Fti de suprema\x0163ia sa.

A doua latur\x0103 a  suveranit\x0103\x0163ii, strans legat\x0103 de prima, este independen\x0163a. Ea se manifest\x0103 in rela\x0163iile statului cu alte state, exprimat\x0103 in neatarnarea statului \x015Fi decurge din suprema\x0163ia puterii de stat. Independen\x0163a indic\x0103 acea tr\x0103s\x0103tur\x0103 a puterii de stat potrivit c\x0103reia statul i\x015Fi stabile\x015Fte    singur liber \x015Fi dup\x0103 propria sa apreciere, f\x0103r\x0103 nici un amestec al vreunui alt stat sau organism mondial, politica sa intern\x0103 \x015Fi extern\x0103. Statul suveran apare astfel independent atat in ceea ce prive\x015Fte rezolvarea problemelor sale interne, cat \x015Fi a celor externe. Dar aceast\x0103 independen\x0163\x0103 trebuie s\x0103 se manifeste in condi\x0163iile respect\x0103rii altor state \x015Fi a normelor unanim admise ale dreptului interna\x0163ional. Afirmarea suveranit\x0103\x0163ii unui stat implic\x0103 respectarea  suveranit\x0103\x0163ii celorlalte state, egale in drept. Fiecare stat, in numele poporului s\x0103u, are dreptul s\x0103-\x015Fi aleag\x0103 calea dezvolt\x0103rii \x015Fi s\x0103 stabileasc\x0103 mijloacele pentru realizarea ei. Dar afirmarea libert\x0103\x0163ii, a independen\x0163ei unui stat trebuie dublat\x0103 de colaborarea statelor, de pe pozi\x0163ii de egalitate \x015Fi respect reciproc, pentru rezolvarea intereselor comune, ale intereselor comunit\x0103\x0163ii umane, in general.

Colaborarea intre state se realizeaz\x0103 dup\x0103 cum este \x015Ftiut, potrivit unor principii in cadrul c\x0103rora respectiv suveranitatea ocup\x0103 un loc important. Dar manifestarea sa nu poate fi privit\x0103 altfel decat prin prisma ac\x0163iunii celorlalte. Insemn\x0103tatea atribuit\x0103 acestui principiu nu trebuie interpretat\x0103 in sensul diminu\x0103rii celorlalte – egalitatea in drepturi, avantajul reciproc etc. – deoarece aceste principii sunt complementare, ac\x0163ioneaz\x0103 unul prin cel\x0103lalt, manifestarea \x015Fi realizarea unuia depinzand de modul in care se manifest\x0103 \x015Fi ac\x0163ioneaz\x0103 toate celelalte. Astfel, de exemplu, nerespectarea sau inc\x0103lcarea principiilor egalit\x0103\x0163ii in drept a statelor aduce prejudicii principiului suveranit\x0103\x0163ii, inc\x0103lcarea acestuia din urm\x0103 impiedic\x0103 realizarea avantajului reciproc \x015Fi a\x015Fa mai departe. In felul acesta apare clar c\x0103 interac\x0163iunea tuturor principiilor ce guverneaz\x0103 rela\x0163iile intre  state are dou\x0103 efecte pozitive directe:

Asigur\x0103 c\x0103 celelalte state vor respecta \x015Fi ele, la randul lor, independen\x0163a \x015Fi drepturile suverane ale statului, astfel punandu-se in mi\x015Fcare mecanismul principiului reciprocit\x0103\x0163ii;

Eliminarea condi\x0163iilor apte de a genera arbitrariul \x015Fi st\x0103rile anarhice in sanul comunit\x0103\x0163ii interna\x0163ionale.

 Independen\x0163a  unui stat nu trebuie absolutizat\x0103 in detrimentul celorlalte, ci, din contra ea trebuie privit\x0103 prin prisma realiz\x0103rii independen\x0163ei celorlalte state. Statele impreun\x0103 trebuie s\x0103 fac\x0103 eforturi care s\x0103 asigure echilibrul comunit\x0103\x0163ii interna\x0163ionale. Pentru realizarea acestui echilibru ele trebuie s\x0103 ajung\x0103 la un compromis, luand decizii, de pe pozi\x0163ii suverane, in leg\x0103tur\x0103 cu anumite atribu\x0163ii ce vor apar\x0163ine unor organisme interna\x0163ionale.

In lumina celor ar\x0103tate, suveranitatea de stat apare ca o unitate dialectic\x0103,  a suprema\x0163iei \x015Fi independen\x0163ei puterii de stat, apare, in acela\x015Fi timp, ca tr\x0103s\x0103tur\x0103 esen\x0163ial\x0103 a acesteia.

Suveranitatea azi are un con\x0163inut complex, pe plan interna\x0163ional \x015Fi in cadrul fiec\x0103rui stat in parte f\x0103candu-se eforturi sus\x0163inute pentru determinarea cat mai complet\x0103 a acestuia. In acest sens trebuie ar\x0103tat faptul c\x0103 declara\x0163ia Organiza\x0163iei Na\x0163iunilor Unite din 1970 a precizat care sunt principalele elemente constitutive ale suveranit\x0103\x0163ii \x015Fi anume:

Toate statele sunt egale din punct de vedere juridic;

Fiecare stat se bucur\x0103 de drepturi inerente deplinei suveranit\x0103\x0163i;

Fiecare stat are obliga\x0163ia de a respecta personalitatea altor state;

Integritatea teritorial\x0103 \x015Fi independen\x0163a politic\x0103 ale statului sunt inviolabile;

Fiecare stat are dreptul de a alege \x015Fi dezvolta in mod liber sistemul s\x0103u politic;

Fiecare stat este obligat s\x0103 se achite in intregime \x015Fi cu bun\x0103 credin\x0163\x0103 de obliga\x0163iile sale interna\x0163ionale \x015Fi s\x0103 tr\x0103iasc\x0103 in pace cu celelalte state.

In acest document s-a precizat de asemenea c\x0103 toate statele se bucur\x0103 de egalitate suveran\x0103, c\x0103 ele au drepturi \x015Fi obliga\x0163ii egale \x015Fi sunt membre egale ale comunit\x0103\x0163ii interna\x0163ionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de oricare alt\x0103 natur\x0103.

Teorii contemporane privind suveranitatea

In\x0163elegand suveranitatea ca puterea absolut\x0103 nelimitat\x0103 de nimeni \x015Fi de nimic ce se exercit\x0103 exclusiv \x015Fi independent de c\x0103tre stat, mul\x0163i autori contemporani au argumentat, dup\x0103 caz, caracterul permanent al suveranit\x0103\x0163ii, inutilitatea acestui concept, demonetizarea sa demonstrand c\x0103 p\x0103strarea suveranit\x0103\x0163ii statelor are consecin\x0163e nefaste asupra colabor\x0103rii acestora, asupra climatului interna\x0163ional. Au fost \x015Fi sunt sus\x0163inute puncte de vedere care repudiaz\x0103 suveranitatea, considerand-o “o surs\x0103 a nesiguran\x0163ei \x015Fi a r\x0103ului”, un obstacol in calea dezvolt\x0103rii rela\x0163iilor dintre na\x0163iuni, un concept invechit care creeaz\x0103 dificult\x0103\x0163i de netrecut \x015Fi confuzii in sfera dreptului interna\x0163ional, un concept “gre\x015Fit” care ar trebui azvarlit, renun\x0163area la suveranitate fiind considerat\x0103 ca o cale de men\x0163inere a p\x0103cii ca un mijloc de a facilita libera circula\x0163ie a oamenilor \x015Fi a ideilor. Unii autori contemporani refuz\x0103 sau evit\x0103 s\x0103 utilizeze aceast\x0103 no\x0163iune. Astfel, de exemplu, profesorul J. E. Aubert, analizand puterea de constrangere ca element caracteristic al puterii de stat, arat\x0103 c\x0103 o astfel de putere se manifest\x0103 la toate e\x015Faloanele – stat federal, canton, organisme regionale \x015Fi comunale – dar nu are aceea\x015Fi natur\x0103 “la nivelul na\x0163iunii se va spune c\x0103 este suveran\x0103 sau, pentru a evita a evita acest adjectiv devalorizat, se va spune c\x0103 puterea de constrangere a Elve\x0163iei depinde imediat de dreptul interna\x0163ional”. Ori din afirma\x0163ia de mai sus dou\x0103 idei se impun prioritar:

No\x0163iunea de suveranitate s-a demonetizat de a\x015Fa natur\x0103 incat nu merit\x0103 s\x0103 mai fie utilizat\x0103;

Puterea de constrangere a  unui stat este subordonat\x0103 dreptului interna\x0163ional.

Dac\x0103 multe concep\x0163ii converg c\x0103tre negarea total\x0103 a suveranit\x0103\x0163ii statelor, altele “propun” reconsiderarea conceptului, schimbarea viziunii asupra con\x0163inutului acesteia, a cre\x0103rii unei concep\x0163ii in care se va \x0163ine cont de deosebirile care exist\x0103 intre faptul “de a avea” suveranitate \x015Fi faptul “de a o exercita”, intre suveranitate “in sens politic” \x015Fi suveranitate “in sens juridic”, ajungand astfel, la ideea competen\x0163elor statului in favoarea unor organisme interna\x0163ionale.

Pentru prima orientare – monist\x0103 – concludent este dup\x0103 p\x0103rerea noastr\x0103, un exemplu, cel al doctrinei normativiste a lui Hans Kelsen (1881 – 1973). In concep\x0163ia sa “suveranitatea nu constituie o calitate perceptibil\x0103 sau obiectiv discernabil\x0103 dintr-un obiect real , ci din contr\x0103 condi\x0163ia de care depinde  o ordine normativ\x0103 suprem\x0103 care, in validitatea sa nu se deduce din nici o alt\x0103 ordine superioar\x0103”. Aceast\x0103 idee privind suveranitatea, pentru a fi corect in\x0163eleas\x0103, trebuie analizat\x0103 in lumina doctrinei sale – “doctrina pur\x0103” – a dreptului inl\x0103untrul c\x0103reia dreptul este conceput ca un e\x015Fafodaj de norme – de acte juridice (normative \x015Fi nenormative) – subordonate din treapt\x0103 in treapt\x0103 pan\x0103 la norma fundamental\x0103 (o norm\x0103 ipotetic\x0103), iar statul ca ordine juridic\x0103 subordonat ordinii interna\x0163ionale. La Kelsen deci sistemul de drept na\x0163ional i\x015Fi g\x0103se\x015Fte validitatea in sistemul de drept interna\x0163ional, ceea ce conduce la concluzia c\x0103 intre aceste dou\x0103 sisteme nu poate exista decat o unitate perfect\x0103. Singura concep\x0163ie posibil\x0103 – dup\x0103 el – este cea monist\x0103. Examinand cele dou\x0103 construc\x0163ii posibile – monist\x0103 cu primatul dreptului interna\x0163ional \x015Fi monismul cu primatul dreptului intern – afirm\x0103 c\x0103 am fi liberi s\x0103 alegem intre ele, pentru ca apoi s\x0103 ajung\x0103 la concluzia categoric\x0103  a subordon\x0103rii dreptului intern fa\x0163\x0103 de dreptul interna\x0163ional.4

In acest sens este semnificativ\x0103 defini\x0163ia pe care o d\x0103 statului \x015Fi anume “statul … se define\x015Fte ca o ordine juridic\x0103 relativ centralizat\x0103, limitat\x0103 in domeniul s\x0103u de validitate spa\x0163ial \x015Fi temporal subordonat\x0103 direct dreptului interna\x0163ional \x015Fi eficace in ansamblu \x015Fi in mod general”.

Astfel, pornind de la teza potrivit c\x0103reia dreptul interna\x0163ional determin\x0103 sfera de validitate a ordinelor juridice (a statelor), ajunge la concluzia necesit\x0103\x0163ii “elimin\x0103rii dogmei suveranit\x0103\x0163ii”.

El cere s\x0103 se renun\x0163e la suveranitate ar\x0103tand c\x0103 statul nu are o competen\x0163\x0103 exclusiv in problemele na\x0163ionale. Nu exist\x0103 probleme – precizeaz\x0103 el – care s\x0103 nu poat\x0103 fi reglementate de dreptul interna\x0163ional, dar exist\x0103 probleme care pot fi reglementate numai de acesta.

Observ\x0103m c\x0103 H. Kelsen are o viziune “mondialist\x0103” asupra fenomenelor juridice, ordinea juridic\x0103 interna\x0163ional\x0103 cuprinzand toate ordinele juridice na\x0163ionale, dreptul interna\x0163ional transformandu-se, astfel, intr-un “drept mondial”.

Pentru cea de a doua orientare – schimbarea viziunii asupra conceptului de suveranitate, astfel incat s\x0103 reflecte mai fidel \x015Fi mai exact realitatea – este foarte greu de f\x0103cut referire doar la autori. Cele mai multe opinii sunt azi exprimate in acest sens, idei ca cele privind deosebirea dintre suveranitatea politic\x0103 \x015Fi suveranitatea juridic\x0103, ca cele privind “suveranitatea relativ\x0103”, “suveranitatea competen\x0163\x0103” etc. fiind intalnite foarte frecvent. Astfel, de exemplu, Verdoss propune o teorie a reparti\x0163iei competen\x0163elor \x015Fi ajunge la concluzia priorit\x0103\x0163ii dreptului interna\x0163ional, demonstrand necesitatea transfer\x0103rii unor atribu\x0163ii din competen\x0163a statelor pe seama unor “nivele superioare”, suprastatale sau interna\x0163ionale. Korowicz, la randul s\x0103u, propune inlocuirea termenului de suveranitate in\x0163eleas\x0103 “in mod absolut” cu cel de “suveranitate relativ\x0103”. El argumenteaz\x0103 ideea suveranit\x0103\x0163ii relative pornind de la situa\x0163iile reale in care suveranitatea este supus\x0103 la tot felul de limit\x0103ri. In acest sens ar\x0103ta c\x0103 suveranitatea poate fi limitat\x0103 \x015Fi prin simpla incheiere de tratate interna\x0163ionale, deoarece au drept consecin\x0163\x0103 restrangerea libert\x0103\x0163ii de ac\x0163iune a statului. De asemenea face o deosebire intre suveranitatea propriu-zis\x0103 \x015Fi exerci\x0163iul ei, ar\x0103tand c\x0103 suveranitatea nu poate fi abandonat\x0103 dar exerci\x0163iul ei poate fi restrans – virtual … f\x0103r\x0103 limite.

La aceste dou\x0103 orient\x0103ri, din care uneia ii este specific argumentarea ideii unui singur stat – statul mondial – unei singure suveranit\x0103\x0163i, iar celeilalte ideea subordon\x0103rii directe a dreptului intern fa\x0163\x0103 de cel interna\x0163ional se adaug\x0103 o a treia, care are drept caracteristic\x0103 faptul c\x0103 neag\x0103 suveranitatea “de fapt”, am spune noi, adic\x0103 se refer\x0103 la “ceea ce este” azi suveranitatea statului \x015Fi nu la ceea “ce trebuie s\x0103 fie”. Pornind de la unele constat\x0103ri realiste cu privire la inegalitatea puterii militare \x015Fi economice a statelor, unii autori trag concluzia c\x0103 no\x0163iunea de suveranitate “i\x015Fi pierde orice semnifica\x0163ie”. Astfel, M. A. Kaplan spunea c\x0103 ceea ce caracterizeaz\x0103 in prezent via\x0163a interna\x0163ional\x0103 este dominarea acesteia de c\x0103tre statele mai puternice, conducerea ei dup\x0103 un sistem bipolar, in care suveranitatea statului i\x015Fi pierde orice semnifica\x0163ie sau, oricum, este mult “restrans\x0103” prin limitarea ei doar la unele probleme. Relativ asem\x0103n\x0103tor vede lucrurile \x015Fi G. Schawrtzenberg, care arat\x0103 c\x0103 suveranitatea deplin\x0103 apar\x0163ine doar catorva state mai puternice, celelalte inscriindu-se in cadrul unor raporturi de ierarhizare bazate pe for\x0163\x0103.

In condi\x0163iile actuale caracterizate prin amploarea mi\x015Fc\x0103rilor revolu\x0163ionare din \x0163\x0103rile din centrul \x015Fi estul Europei, \x0163\x0103ri care au p\x0103r\x0103sit calea comunist\x0103 de dezvoltare \x015Fi s-au orientat spre dreptul constitu\x0163ional clasic, pozi\x0163ia fa\x0163\x0103 de suveranitate se diversific\x0103 \x015Fi mai mult. Remarc\x0103m astfel in Europa, dar nu numai: