Planul lucrării, Детальна інформація

Suveranitatea azi are un con\x0163inut complex, pe plan interna\x0163ional \x015Fi in cadrul fiec\x0103rui stat in parte f\x0103candu-se eforturi sus\x0163inute pentru determinarea cat mai complet\x0103 a acestuia. In acest sens trebuie ar\x0103tat faptul c\x0103 declara\x0163ia Organiza\x0163iei Na\x0163iunilor Unite din 1970 a precizat care sunt principalele elemente constitutive ale suveranit\x0103\x0163ii \x015Fi anume:

1) Toate statele sunt egale din punct de vedere juridic;

2) Fiecare stat se bucur\x0103 de drepturi inerente deplinei suveranit\x0103\x0163i;

3) Fiecare stat are obliga\x0163ia de a respecta personalitatea altor state;

4) Integritatea teritorial\x0103 \x015Fi independen\x0163a politic\x0103 ale statului sunt inviolabile;

5) Fiecare stat are dreptul de a alege \x015Fi dezvolta in mod liber sistemul s\x0103u politic;

6) Fiecare stat este obligat s\x0103 se achite in intregime \x015Fi cu bun\x0103 credin\x0163\x0103 de obliga\x0163iile sale interna\x0163ionale \x015Fi s\x0103 tr\x0103iasc\x0103 in pace cu celelalte state.

In acest document s-a precizat de asemenea c\x0103 toate statele se bucur\x0103 de egalitate suveran\x0103, c\x0103 ele au drepturi \x015Fi obliga\x0163ii egale \x015Fi sunt membre egale ale comunit\x0103\x0163ii interna\x0163ionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de oricare alt\x0103 natur\x0103.

Teorii contemporane privind suveranitatea

In\x0163elegand suveranitatea ca puterea absolut\x0103 nelimitat\x0103 de nimeni \x015Fi de nimic ce se exercit\x0103 exclusiv \x015Fi independent de c\x0103tre stat, mul\x0163i autori contemporani au argumentat, dup\x0103 caz, caracterul permanent al suveranit\x0103\x0163ii, inutilitatea acestui concept, demonetizarea sa demonstrand c\x0103 p\x0103strarea suveranit\x0103\x0163ii statelor are consecin\x0163e nefaste asupra colabor\x0103rii acestora, asupra climatului interna\x0163ional. Au fost \x015Fi sunt sus\x0163inute puncte de vedere care repudiaz\x0103 suveranitatea, considerand-o “o surs\x0103 a nesiguran\x0163ei \x015Fi a r\x0103ului”, un obstacol in calea dezvolt\x0103rii rela\x0163iilor dintre na\x0163iuni, un concept invechit care creeaz\x0103 dificult\x0103\x0163i de netrecut \x015Fi confuzii in sfera dreptului interna\x0163ional, un concept “gre\x015Fit” care ar trebui azvarlit, renun\x0163area la suveranitate fiind considerat\x0103 ca o cale de men\x0163inere a p\x0103cii ca un mijloc de a facilita libera circula\x0163ie a oamenilor \x015Fi a ideilor. Unii autori contemporani refuz\x0103 sau evit\x0103 s\x0103 utilizeze aceast\x0103 no\x0163iune. Astfel, de exemplu, profesorul J. E. Aubert, analizand puterea de constrangere ca element caracteristic al puterii de stat, arat\x0103 c\x0103 o astfel de putere se manifest\x0103 la toate e\x015Faloanele – stat federal, canton, organisme regionale \x015Fi comunale – dar nu are aceea\x015Fi natur\x0103 “la nivelul na\x0163iunii se va spune c\x0103 este suveran\x0103 sau, pentru a evita a evita acest adjectiv devalorizat, se va spune c\x0103 puterea de constrangere a Elve\x0163iei depinde imediat de dreptul interna\x0163ional”. Ori din afirma\x0163ia de mai sus dou\x0103 idei se impun prioritar:

1) No\x0163iunea de suveranitate s-a demonetizat de a\x015Fa natur\x0103 incat nu merit\x0103 s\x0103 mai fie utilizat\x0103;

2) Puterea de constrangere a  unui stat este subordonat\x0103 dreptului interna\x0163ional.

     Dac\x0103 multe concep\x0163ii converg c\x0103tre negarea total\x0103 a suveranit\x0103\x0163ii statelor, altele “propun” reconsiderarea conceptului, schimbarea viziunii asupra con\x0163inutului acesteia, a cre\x0103rii unei concep\x0163ii in care se va \x0163ine cont de deosebirile care exist\x0103 intre faptul “de a avea” suveranitate \x015Fi faptul “de a o exercita”, intre suveranitate “in sens politic” \x015Fi suveranitate “in sens juridic”, ajungand astfel, la ideea competen\x0163elor statului in favoarea unor organisme interna\x0163ionale.

Pentru prima orientare – monist\x0103 – concludent este dup\x0103 p\x0103rerea noastr\x0103, un exemplu, cel al doctrinei normativiste a lui Hans Kelsen (1881 – 1973). In concep\x0163ia sa “suveranitatea nu constituie o calitate perceptibil\x0103 sau obiectiv discernabil\x0103 dintr-un obiect real , ci din contr\x0103 condi\x0163ia de care depinde  o ordine normativ\x0103 suprem\x0103 care, in validitatea sa nu se deduce din nici o alt\x0103 ordine superioar\x0103”. Aceast\x0103 idee privind suveranitatea, pentru a fi corect in\x0163eleas\x0103, trebuie analizat\x0103 in lumina doctrinei sale – “doctrina pur\x0103” – a dreptului inl\x0103untrul c\x0103reia dreptul este conceput ca un e\x015Fafodaj de norme – de acte juridice (normative \x015Fi nenormative) – subordonate din treapt\x0103 in treapt\x0103 pan\x0103 la norma fundamental\x0103 (o norm\x0103 ipotetic\x0103), iar statul ca ordine juridic\x0103 subordonat ordinii interna\x0163ionale. La Kelsen deci sistemul de drept na\x0163ional i\x015Fi g\x0103se\x015Fte validitatea in sistemul de drept interna\x0163ional, ceea ce conduce la concluzia c\x0103 intre aceste dou\x0103 sisteme nu poate exista decat o unitate perfect\x0103. Singura concep\x0163ie posibil\x0103 – dup\x0103 el – este cea monist\x0103. Examinand cele dou\x0103 construc\x0163ii posibile – monist\x0103 cu primatul dreptului interna\x0163ional \x015Fi monismul cu primatul dreptului intern – afirm\x0103 c\x0103 am fi liberi s\x0103 alegem intre ele, pentru ca apoi s\x0103 ajung\x0103 la concluzia categoric\x0103  a subordon\x0103rii dreptului intern fa\x0163\x0103 de dreptul interna\x0163ional.4

In acest sens este semnificativ\x0103 defini\x0163ia pe care o d\x0103 statului \x015Fi anume “statul … se define\x015Fte ca o ordine juridic\x0103 relativ centralizat\x0103, limitat\x0103 in domeniul s\x0103u de validitate spa\x0163ial \x015Fi temporal subordonat\x0103 direct dreptului interna\x0163ional \x015Fi eficace in ansamblu \x015Fi in mod general”.

Astfel, pornind de la teza potrivit c\x0103reia dreptul interna\x0163ional determin\x0103 sfera de validitate a ordinelor juridice (a statelor), ajunge la concluzia necesit\x0103\x0163ii “elimin\x0103rii dogmei suveranit\x0103\x0163ii”.

El cere s\x0103 se renun\x0163e la suveranitate ar\x0103tand c\x0103 statul nu are o competen\x0163\x0103 exclusiv in problemele na\x0163ionale. Nu exist\x0103 probleme – precizeaz\x0103 el – care s\x0103 nu poat\x0103 fi reglementate de dreptul interna\x0163ional, dar exist\x0103 probleme care pot fi reglementate numai de acesta.

Observ\x0103m c\x0103 H. Kelsen are o viziune “mondialist\x0103” asupra fenomenelor juridice, ordinea juridic\x0103 interna\x0163ional\x0103 cuprinzand toate ordinele juridice na\x0163ionale, dreptul interna\x0163ional transformandu-se, astfel, intr-un “drept mondial”.

Pentru cea de a doua orientare – schimbarea viziunii asupra conceptului de suveranitate, astfel incat s\x0103 reflecte mai fidel \x015Fi mai exact realitatea – este foarte greu de f\x0103cut referire doar la autori. Cele mai multe opinii sunt azi exprimate in acest sens, idei ca cele privind deosebirea dintre suveranitatea politic\x0103 \x015Fi suveranitatea juridic\x0103, ca cele privind “suveranitatea relativ\x0103”, “suveranitatea competen\x0163\x0103” etc. fiind intalnite foarte frecvent. Astfel, de exemplu, Verdoss propune o teorie a reparti\x0163iei competen\x0163elor \x015Fi ajunge la concluzia priorit\x0103\x0163ii dreptului interna\x0163ional, demonstrand necesitatea transfer\x0103rii unor atribu\x0163ii din competen\x0163a statelor pe seama unor “nivele superioare”, suprastatale sau interna\x0163ionale. Korowicz, la randul s\x0103u, propune inlocuirea termenului de suveranitate in\x0163eleas\x0103 “in mod absolut” cu cel de “suveranitate relativ\x0103”. El argumenteaz\x0103 ideea suveranit\x0103\x0163ii relative pornind de la situa\x0163iile reale in care suveranitatea este supus\x0103 la tot felul de limit\x0103ri. In acest sens ar\x0103ta c\x0103 suveranitatea poate fi limitat\x0103 \x015Fi prin simpla incheiere de tratate interna\x0163ionale, deoarece au drept consecin\x0163\x0103 restrangerea libert\x0103\x0163ii de ac\x0163iune a statului. De asemenea face o deosebire intre suveranitatea propriu-zis\x0103 \x015Fi exerci\x0163iul ei, ar\x0103tand c\x0103 suveranitatea nu poate fi abandonat\x0103 dar exerci\x0163iul ei poate fi restrans – virtual … f\x0103r\x0103 limite.

La aceste dou\x0103 orient\x0103ri, din care uneia ii este specific argumentarea ideii unui singur stat – statul mondial – unei singure suveranit\x0103\x0163i, iar celeilalte ideea subordon\x0103rii directe a dreptului intern fa\x0163\x0103 de cel interna\x0163ional se adaug\x0103 o a treia, care are drept caracteristic\x0103 faptul c\x0103 neag\x0103 suveranitatea “de fapt”, am spune noi, adic\x0103 se refer\x0103 la “ceea ce este” azi suveranitatea statului \x015Fi nu la ceea “ce trebuie s\x0103 fie”. Pornind de la unele constat\x0103ri realiste cu privire la inegalitatea puterii militare \x015Fi economice a statelor, unii autori trag concluzia c\x0103 no\x0163iunea de suveranitate “i\x015Fi pierde orice semnifica\x0163ie”. Astfel, M. A. Kaplan spunea c\x0103 ceea ce caracterizeaz\x0103 in prezent via\x0163a interna\x0163ional\x0103 este dominarea acesteia de c\x0103tre statele mai puternice, conducerea ei dup\x0103 un sistem bipolar, in care suveranitatea statului i\x015Fi pierde orice semnifica\x0163ie sau, oricum, este mult “restrans\x0103” prin limitarea ei doar la unele probleme. Relativ asem\x0103n\x0103tor vede lucrurile \x015Fi G. Schawrtzenberg, care arat\x0103 c\x0103 suveranitatea deplin\x0103 apar\x0163ine doar catorva state mai puternice, celelalte inscriindu-se in cadrul unor raporturi de ierarhizare bazate pe for\x0163\x0103.

In condi\x0163iile actuale caracterizate prin amploarea mi\x015Fc\x0103rilor revolu\x0163ionare din \x0163\x0103rile din centrul \x015Fi estul Europei, \x0163\x0103ri care au p\x0103r\x0103sit calea comunist\x0103 de dezvoltare \x015Fi s-au orientat spre dreptul constitu\x0163ional clasic, pozi\x0163ia fa\x0163\x0103 de suveranitate se diversific\x0103 \x015Fi mai mult. Remarc\x0103m astfel in Europa, dar nu numai:

1) O tendin\x0163\x0103 de interna\x0163ionalizare de integrare economic, cultural\x0103, politic\x0103 etc. \x015Fi, pe cale de consecin\x0163\x0103, de creare sau reactivare a unor organisme interstatale care exercit\x0103 atribu\x0163ii ce anterior apar\x0163ineau statelor suverane.

2) O tendin\x0163\x0103 invers\x0103 de dezmembrare a unor state de regul\x0103 statele federale \x015Fi de formare a unor state noi independente.

                   Prima tendin\x0163\x0103 este cea a statelor dezvoltate din Europa, a statelor bogate. Ea poate fi ilustrat\x0103 printr-un exemplu recent: semnarea la Luxemburg, in octombrie 1991, de c\x0103tre \x0163\x0103rile C.E.P. \x015Fi A.E.L.S. a unui acord privind crearea in 1993 a unei vaste zone a liberului schimb. A doua tendin\x0163\x0103 este specific\x0103 statelor din r\x0103s\x0103ritul Europei, unde s-au desprins ca state independente Lituania, Letonia, Estonia etc., unde alte state lupt\x0103 pentru independen\x0163\x0103, unde Basarabia prin referendum \x015Fi-a declarat independen\x0163a. In aceste condi\x0163ii credem noi, atitudinea fa\x0163\x0103 de conceptul de suveranitate se va schimba radical.

Concluzii

Orice societate, oricat de primitiv\x0103, trebuie s\x0103 dispun\x0103 de o anumit\x0103 organizare \x015Fi distribuire a puterilor, chiar \x015Fi pentru elementara func\x0163ie a conserv\x0103rii ei. In acest sens Balandier consider\x0103 c\x0103 puterea va fi definit\x0103 ca rezultand, pentru orice societate, din necesitatea de a lupta impotriva entropiei care o amenin\x0163\x0103 cu dizolvarea. Nu exist\x0103 forme de agregare social\x0103 \x015Fi activit\x0103\x0163i umane mai complexe care s\x0103 fie lipsite de putere. Puterea apare ca o necesitate social\x0103, necesitate ce poate fi explicat\x0103, in primul rand prin prisma importan\x0163ei pe care o prezint\x0103 men\x0163inerea echilibrului, a coeziunii interne a oric\x0103rei societ\x0103\x0163i. Dar ea apare \x015Fi ca rezultat al unei necesit\x0103\x0163i externe, explicat\x0103 prin prisma faptului c\x0103 orice societate global\x0103 este in leg\x0103tur\x0103 cu exteriorul, are leg\x0103turi cu alte societ\x0103\x0163i, fapt pentru care puterea trebuie s\x0103 organizeze aceste rela\x0163ii, dup\x0103 cum trebuie s\x0103-i asigure ap\x0103rarea.

Formele puterii pot fi desigur foarte variate, dar nu se poate imagina absen\x0163a total\x0103 a oric\x0103ror forme de putere, f\x0103r\x0103 a presupune dezagregarea structurilor societ\x0103\x0163ii. Rolul esen\x0163ial al oric\x0103rei forme de putere este de a asigura coeziunea \x015Fi func\x0163ionalitatea diferitor structuri \x015Fi organisme ale societ\x0103\x0163ii umane, coordonarea activit\x0103\x0163ilor care se desf\x0103\x015Foar\x0103 in interiorul acestora. Argumentarea necesit\x0103\x0163ii puterii, Robert Bierstedt preciza: trebuie s\x0103 fie clar c\x0103 este nevoie de putere pentru a consfin\x0163i asocia\x0163ia, a-i garanta continuitatea, a-i int\x0103ri normele …. Pe scurt, puterea sprijin\x0103 ordinea fundamental\x0103 a societ\x0103\x0163ii \x015Fi organizarea social\x0103 in cadrul ei. Puterea st\x0103 in spatele oric\x0103rei asocia\x0163ii \x015Fi ii sus\x0163ine structura, f\x0103r\x0103 putere nu exist\x0103 nici o organizare \x015Fi nici o ordine ”.

Referindu-ne la putere trebuie s\x0103 facem o distinc\x0163ie intre puteri … in general puterea politic\x0103 \x015Fi puterea de stat, probleme ce sunt adesea confuz tratate in literatura de specialitate.

Cand spunem “puterea ca fenomen social”, facem o deosebire intre:

1)  Rela\x0163iile de “conducere-supunere” (sau de “dominare-subordonare”), bazate pe capacitatea de a lua decizii \x015Fi a asigura indeplinirea lor (prin mijloace de persuasiune sau prin constrangere, dup\x0103 caz);