Notiunea de putere de stat si putere politica1, Детальна інформація

2) Eliminarea condi?iilor apte de a genera arbitrariul ?i st?rile anarhice оn sвnul comunit??ii interna?ionale.

Independen?a unui stat nu trebuie absolutizat? оn detrimentul celorlalte, ci, din contra ea trebuie privit? prin prisma realiz?rii independen?ei celorlalte state. Statele оmpreun? trebuie s? fac? eforturi care s? asigure echilibrul comunit??ii interna?ionale. Pentru realizarea acestui echilibru ele trebuie s? ajung? la un compromis, luвnd decizii, de pe pozi?ii suverane, оn leg?tur? cu anumite atribu?ii ce vor apar?ine unor organisme interna?ionale.

Оn lumina celor ar?tate, suveranitatea de stat apare ca o unitate dialectic?, a suprema?iei ?i independen?ei puterii de stat, apare, оn acela?i timp, ca tr?s?tur? esen?ial? a acesteia.

Suveranitatea azi are un con?inut complex, pe plan interna?ional ?i оn cadrul fiec?rui stat оn parte f?cвndu-se eforturi sus?inute pentru determinarea cвt mai complet? a acestuia. Оn acest sens trebuie ar?tat faptul c? declara?ia Organiza?iei Na?iunilor Unite din 1970 a precizat care sunt principalele elemente constitutive ale suveranit??ii ?i anume:

1) Toate statele sunt egale din punct de vedere juridic;

2) Fiecare stat se bucur? de drepturi inerente deplinei suveranit??i;

3) Fiecare stat are obliga?ia de a respecta personalitatea altor state;

4) Integritatea teritorial? ?i independen?a politic? ale statului sunt inviolabile;

5) Fiecare stat are dreptul de a alege ?i dezvolta оn mod liber sistemul s?u politic;

6) Fiecare stat este obligat s? se achite оn оntregime ?i cu bun? credin?? de obliga?iile sale interna?ionale ?i s? tr?iasc? оn pace cu celelalte state.

Оn acest document s-a precizat de asemenea c? toate statele se bucur? de egalitate suveran?, c? ele au drepturi ?i obliga?ii egale ?i sunt membre egale ale comunit??ii interna?ionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de oricare alt? natur?.

Teorii contemporane privind suveranitatea

Оn?elegвnd suveranitatea ca puterea absolut? nelimitat? de nimeni

?i de nimic ce se exercit? exclusiv ?i independent de c?tre stat, mul?i autori contemporani au argumentat, dup? caz, caracterul permanent al suveranit??ii, inutilitatea acestui concept, demonetizarea sa demonstrвnd c? p?strarea suveranit??ii statelor are consecin?e nefaste asupra colabor?rii acestora, asupra climatului interna?ional. Au fost ?i sunt sus?inute puncte de vedere care repudiaz? suveranitatea, considerвnd-o “o surs? a nesiguran?ei ?i a r?ului”, un obstacol оn calea dezvolt?rii rela?iilor dintre na?iuni, un concept оnvechit care creeaz? dificult??i de netrecut ?i confuzii оn sfera dreptului interna?ional, un concept “gre?it” care ar trebui azvвrlit, renun?area la suveranitate fiind considerat? ca o cale de men?inere a p?cii ca un mijloc de a facilita libera circula?ie a oamenilor ?i a ideilor. Unii autori contemporani refuz? sau evit? s? utilizeze aceast? no?iune. Astfel, de exemplu, profesorul J. E. Aubert, analizвnd puterea de constrвngere ca element caracteristic al puterii de stat, arat? c? o astfel de putere se manifest? la toate e?aloanele – stat federal, canton, organisme regionale ?i comunale – dar nu are aceea?i natur? “la nivelul na?iunii se va spune c? este suveran? sau, pentru a evita a evita acest adjectiv devalorizat, se va spune c? puterea de constrвngere a Elve?iei depinde imediat de dreptul interna?ional”. Ori din afirma?ia de mai sus dou? idei se impun prioritar:

1) No?iunea de suveranitate s-a demonetizat de a?a natur? оncвt nu merit? s? mai fie utilizat?;

2) Puterea de constrвngere a unui stat este subordonat? dreptului interna?ional.

Dac? multe concep?ii converg c?tre negarea total? a suveranit??ii statelor, altele “propun” reconsiderarea conceptului, schimbarea viziunii asupra con?inutului acesteia, a cre?rii unei concep?ii оn care se va ?ine cont de deosebirile care exist? оntre faptul “de a avea” suveranitate ?i faptul “de a o exercita”, оntre suveranitate “оn sens politic” ?i suveranitate “оn sens juridic”, ajungвnd astfel, la ideea competen?elor statului оn favoarea unor organisme interna?ionale.

Pentru prima orientare – monist? – concludent este dup? p?rerea noastr?, un exemplu, cel al doctrinei normativiste a lui Hans Kelsen (1881

– 1973). Оn concep?ia sa “suveranitatea nu constituie o calitate perceptibil? sau obiectiv discernabil? dintr-un obiect real , ci din contr? condi?ia de care depinde o ordine normativ? suprem? care, оn validitatea sa nu se deduce din nici o alt? ordine superioar?”. Aceast? idee privind suveranitatea, pentru a fi corect оn?eleas?, trebuie analizat? оn lumina doctrinei sale – “doctrina pur?” – a dreptului оnl?untrul c?reia dreptul este conceput ca un e?afodaj de norme – de acte juridice (normative ?i nenormative) – subordonate din treapt? оn treapt? pвn? la norma fundamental? (o norm? ipotetic?), iar statul ca ordine juridic? subordonat ordinii interna?ionale. La Kelsen deci sistemul de drept na?ional о?i g?se?te validitatea оn sistemul de drept interna?ional, ceea ce conduce la concluzia c? оntre aceste dou? sisteme nu poate exista decвt o unitate perfect?. Singura concep?ie posibil? – dup? el – este cea monist?.

Examinвnd cele dou? construc?ii posibile – monist? cu primatul dreptului interna?ional ?i monismul cu primatul dreptului intern – afirm? c? am fi liberi s? alegem оntre ele, pentru ca apoi s? ajung? la concluzia categoric? a subordon?rii dreptului intern fa?? de dreptul interna?ional.4

Оn acest sens este semnificativ? defini?ia pe care o d? statului ?i anume “statul … se define?te ca o ordine juridic? relativ centralizat?, limitat? оn domeniul s?u de validitate spa?ial ?i temporal subordonat? direct dreptului interna?ional ?i eficace оn ansamblu ?i оn mod general”.

Astfel, pornind de la teza potrivit c?reia dreptul interna?ional determin? sfera de validitate a ordinelor juridice (a statelor), ajunge la concluzia necesit??ii “elimin?rii dogmei suveranit??ii”.

El cere s? se renun?e la suveranitate ar?tвnd c? statul nu are o competen?? exclusiv оn problemele na?ionale. Nu exist? probleme – precizeaz? el – care s? nu poat? fi reglementate de dreptul interna?ional, dar exist? probleme care pot fi reglementate numai de acesta.

Observ?m c? H. Kelsen are o viziune “mondialist?” asupra fenomenelor juridice, ordinea juridic? interna?ional? cuprinzвnd toate ordinele juridice na?ionale, dreptul interna?ional transformвndu-se, astfel, оntr-un “drept mondial”.

Pentru cea de a doua orientare – schimbarea viziunii asupra conceptului de suveranitate, astfel оncвt s? reflecte mai fidel ?i mai exact realitatea – este foarte greu de f?cut referire doar la autori. Cele mai multe opinii sunt azi exprimate оn acest sens, idei ca cele privind deosebirea dintre suveranitatea politic? ?i suveranitatea juridic?, ca cele privind “suveranitatea relativ?”, “suveranitatea competen??” etc. fiind оntвlnite foarte frecvent. Astfel, de exemplu, Verdoss propune o teorie a reparti?iei competen?elor ?i ajunge la concluzia priorit??ii dreptului interna?ional, demonstrвnd necesitatea transfer?rii unor atribu?ii din competen?a statelor pe seama unor “nivele superioare”, suprastatale sau interna?ionale. Korowicz, la rвndul s?u, propune оnlocuirea termenului de suveranitate оn?eleas? “оn mod absolut” cu cel de “suveranitate relativ?”.

El argumenteaz? ideea suveranit??ii relative pornind de la situa?iile reale оn care suveranitatea este supus? la tot felul de limit?ri. Оn acest sens ar?ta c? suveranitatea poate fi limitat? ?i prin simpla оncheiere de tratate interna?ionale, deoarece au drept consecin?? restrвngerea libert??ii de ac?iune a statului. De asemenea face o deosebire оntre suveranitatea propriu-zis? ?i exerci?iul ei, ar?tвnd c? suveranitatea nu poate fi abandonat? dar exerci?iul ei poate fi restrвns – virtual … f?r? limite.

La aceste dou? orient?ri, din care uneia оi este specific argumentarea ideii unui singur stat – statul mondial – unei singure suveranit??i, iar celeilalte ideea subordon?rii directe a dreptului intern fa?? de cel interna?ional se adaug? o a treia, care are drept caracteristic? faptul c? neag? suveranitatea “de fapt”, am spune noi, adic? se refer? la “ceea ce este” azi suveranitatea statului ?i nu la ceea “ce trebuie s? fie”. Pornind de la unele constat?ri realiste cu privire la inegalitatea puterii militare ?i economice a statelor, unii autori trag concluzia c? no?iunea de suveranitate “о?i pierde orice semnifica?ie”.

Astfel, M. A. Kaplan spunea c? ceea ce caracterizeaz? оn prezent via?a interna?ional? este dominarea acesteia de c?tre statele mai puternice, conducerea ei dup? un sistem bipolar, оn care suveranitatea statului о?i pierde orice semnifica?ie sau, oricum, este mult “restrвns?” prin limitarea ei doar la unele probleme. Relativ asem?n?tor vede lucrurile ?i G.

Schawrtzenberg, care arat? c? suveranitatea deplin? apar?ine doar cвtorva state mai puternice, celelalte оnscriindu-se оn cadrul unor raporturi de ierarhizare bazate pe for??.

Оn condi?iile actuale caracterizate prin amploarea mi?c?rilor revolu?ionare din ??rile din centrul ?i estul Europei, ??ri care au p?r?sit calea comunist? de dezvoltare ?i s-au orientat spre dreptul constitu?ional clasic, pozi?ia fa?? de suveranitate se diversific? ?i mai mult. Remarc?m astfel оn Europa, dar nu numai: